marți, 1 septembrie 2009

Încă o zi din viaţa lui Bucer


Ieri avusei o zi grea.

Trebui să citesc contorul la apă caldă şi apă rece. Am 4 mc de apă caldă şi 6 mc de apă rece. Voi reveni cu amănunte, luna viitoare.

Pe seară, mă dusei la fotbal.

Dacă nu ştiţi, Paul, scoţianul care deţine crâşma Irish Way, a cărei terasă se datorează mie şi nemăsuratei mele priceperi în amenajări interioare de exterior, organizează meciuri la Popeci, de două ori pe săptămâni. Desigur, eu sunt cel mai bun de pe teren.
Dacă n-aş fi eu, s-ar alege praful, deoarece: Paul e tehnic, dar e cam bătrân, n-are zvâc; Marcea aleargă ca o fată mare fugărită de cinci măciuci, dar nu finalizează decât oral; Roacărul e mămăligar şi are un genunchi moale, nu te poţi baza pe el nici cât pe o găleată de lavabilă Spor; Mişu e pământ de flori, se mişcă precum prim-balerina de la Balşoi Teatrî şi e atât de străin de balonul rotund, încât mă întreb dacă s-o fi jucat la viaţa lui măcar o dată cu propriile lui ouă; Tetau, cât e el de mic şi de negru, dacă îi mai dai şi vesta aia portocalie şi fosforescentă, zici că e un lucrător la Serviciul Public de Salubritate rămas fără mătură. Plus încă vreo cinşpe antitalente, deasupra cărora eu, Bucer, plutesc magistral, dând pase filtrante, controlând perfect balonul, verticalizând jocul, executând portarii cu sânge rece etc etc.

Deşi nu v-am spus-o până acum, mă văd nevoit să repet: am o condiţie fizică excelentă.

Pe urmă, fuserăm la bere. Bla-bla-bla. Toţi vor să se bage în seamă cu mine. Toţi vor să fie Bucer şi mă privesc cu aerul ăla frustrat: Vai, Bucer, de ce nu suntem şi noi aşa deştepţi, frumoşi şi fermecători ca tine?

Nu ştiu ce să le răspund. Nici mie nu-mi e uşor să am atâtea calităţi şi niciun defect.



După aia, fraierii plecară acasă. Dacă văzui că rămăsei singur, sunai vreo trei bagaboante şi făcurăm sex total până pe la 5 dimineaţa.
Apropo: poziţia mea preferată e să stau spate-n spate cu haimanaua. Vouă vă iese?

Pe urmă îmi făcui o cafea şi terminai de citit ultimele trei volume din „Kant - opere complete“. În germană, desigur. Când să mă apuc şi de Heidegger, îmi dădui seama că sunt foarte obosit. De, aşa e când ai o vârsta... Dar dormii 5 minute foarte odihnitoare şi plecai la muncă.

Hai, vă pupai. Am treabă.

6 comentarii:

  1. ba, da' urati sunteti! n-am vazut asa ceva pan-acuma

    RăspundețiȘtergere
  2. bai anonim trist uita-te bine la fata aia a lu` bucer si ia aminte: aia e fata lu` bucer intr-una din zilele lui grele. vedea-te-as si pe tine zambind asa macar intr-o zi fericita din viata aia cenusie a ta. de fapt cum te semezi asa esti. un anonim care v-a tanji toata viata sa ajunga macar jumate din scrotu lu` bucer. si asta zice marcea care se multumeste cu alalta jumatate

    RăspundețiȘtergere
  3. hahaha :))) ce-mi place poza astaaaaaa :))

    RăspundețiȘtergere
  4. cu poza asta imi facurati viata mai frumoasa,va iubesc, nea sorin

    RăspundețiȘtergere
  5. Maine dimineata cum ajung, cu chiu cu vai, la scarbiciu, dau drumu' lu' calculatoru', intru la Bucerica pe blog, bag un ochi la poza asta si imi incep prima ora din cele multe cu un zambet de bucurie pe mecla. Bestie de poza. Marcica, tu ce dreaq te uiti in gura nimanuilor... anonimi si ei. N-ai cu cine. Mai bine dam pe gat un Icetea. Stii tu...

    RăspundețiȘtergere
  6. Oh, Bucer, why are we not so smart, beautiful and charming as you?

    Totally fuckin hilarious man!

    RăspundețiȘtergere

Comentează, oricum nu-mi pasă.